Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Hărnicești

Localitatea

Localitatea Hărnicești este atestată documentar în anul 1360, când se numără printre cele șase sate, adică printre „villas nostras Olachales”, de pe Valea Marei, care au fost dăruite lui Dragoș din Giulești, cu numele de Hernicshaza, Hwrniachfalwa. În 1364, este consemnată cu numele Hernyachfalva, în 1389 Hernech, 1415 Hernechfalwa, în 1472 Hernyczfalwa, în 1828 Herničesty,în 1851 Hernecs, 1909-1919 Hărnicești, Hernécs. În anul 1415, urmașii unuia dintre frații lui Dragoș sunt întăriți în stăpânirea satului. În 1419, localitatea este proprietatea lui Micle, nepotul lui Dragoș, dar în 1421 moșia este ocupată cu forța de frații Ivanca și Mihai, precum și de Gheorghe Nemeș de Giulești și Nemeș Dan. La 1437, mai era proprietară familia Nemeș, din 1439 și familia Dragomir și tot în acel ani este repus în posesie, prin ordin regal, Micle. În 1472, este posesia familiilor Balc și Drag, iar în secolul XX este proprietar notarul Jurca. În anul 1710, în sat erau 798 locuitori, din care 53 erau știutori de carte. Principalele ocupații ale locuitorilor erau agricultura, pomicultura și creșterea animalelor.

Istoricul bisericii

Data construirii bisericii din Hărnicești a fost, ca în multe alte cazuri, subiect de controversă. Părerile au fost împărțite, ridicarea edificiului fiind plasată fie în 1700, fie în 1728 sau în 1770 (Tit Bud, Marius Porumb). Datările dendrocronologice au scos la iveală faptul că lemnul bisericii a fost tăiat în iarna anului 1678-1679.
În anul 1893, s-au făcut intervenții masive asupra bisericii, adăugându-se un pronaos nou. În anul 1942, vechiul altar a fost refăcut, având aceeași lățime cu naosul (Alexandru Baboș). Conform Fișei tehnice întomite în anul 1962, în naos a fost așezată o grindă care trecea și peste boltă, fiind prinsă cu șuruburi de zid; această lucrarea se pare că a fost făcută în anul 1936.
Ultima modificare a structurii bisericii are loc între anii 1952-1953, când a fost desființată prispa de pe latura de sud și s-a ridicat o verandă în fața intrării, care inițial fusese poziționată pe latura de vest, unde se afla și intrarea în biserică. Facem mențiunea că ușa de intrare în biserică, inițial aflată pe latura de vest, din anul 1911 se află pe latura de sud. Vechea de ușă de intrare desparte astăzi pronaosul de naos.
În anul 1972, Muzeul Județean Maramureș a executat lucrări de restaurare a bisericii.
În 1998, în cadrul unui program național de cercetare-restaurare a bisericior de lemn-monument istoric, s-au făcut intervenții asupra construcției, intervenție de protecție biologică a lemnului.

Descrierea bisericii

Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Hărnicești este amplasată pe o porțiune deluroasă a satului, pe malul stâng al râului Mara. Biserica este structurată în pridvor, pronaos, naos și altar, având un plan rectangular cu acoperiș supraetajat pe laturi, unit cu cel al altarului și al pridvorului de pe latura sudică. Atrage atenția soluția extinderii consolelor laterale, încă de la prima bârnă, având desfășurată pe sub ele un brâu în relief, în forma unor dinți de fierăstrău, intercalați cu motive geometrice. Absida altarului, având plan pentagonal, este nedecroșată, ceea ce face ca partea de est să se termine teșit, sub forma unui poligon cu cinci laturi. Turnul-clopotniță este de mici dimensiuni, cu foișorul extins în afară, având pe fiecare latură câte trei arcade, peste care se ridică un coif evazat și zvelt.
Intrarea în biserică se face pe latura de sud, ușa inițială, vestică, pictată pe ambele părți, astăzi desparte pronaosul de naos. Din vechea pictură de pe ușă, azi, se mai pot vedea, pe o parte, chipurile Sfânților Petru și Pavel, al Mariei Orante, vegheați de Soare și de Lună, într-o reprezentare antropomorfă. Ancadramentul ușii este frumos decorat cu elemente precum: torsada, zig-zag-uri, acolade și rozete.
În pronaos, pictura este în stare avansată de degradare, pereții fiind azi acoperiți cu multe icoane, fenomen ce se repetă și în naos. Aici, se mai păstrează, totuși, fragmente ale unui brâu pictat în roșu, galben și albastru, ce străbate pereții naosului de jur-împrejur. Acest detaliu pictural ne duce cu gândul la vechile cusături populare, devenite astfel un leitmotiv ornamental local.
Icoanele din interiorul bisericii s-au degradat în timp, mai păstrând chipuri de sfinți, cu un colorit viu, specific zonei și încadrate cu rame bogat oranamentate, cu frunze, element tradițional, specific zugavilor de biserici maramureșeni.
Ușile împărătești sunt și ele bogat ornamentate, cu motive vegetale, lăsând loc unor medalioane circulare, ce reprezintă Buna Vestire și pe cei patru Evangheliști.
În altarul poligonal se păstrează chivotul, precum și o icoană reprezentând pe Sfânta Maria cu Pruncul în brațe și Iosif, vegheați de Ochiul Atotvăzător, totul este încadrat de bogate elemente florale.
În patrimoniul mobil se păstrează mai multe icoane vechi pictate pe lemn, valoroase, dintre care două „Intrarea în Ierusalim” și „Înălțarea Domnului” executate, probabil, de același zugrav anonim, în cursul secolului XVII, au fost prezentate în cadrul unor expoziții de artă veche românească, în străinătate (Londra, Paris, München). Printre acestea, este și o icoană făcătoare de minuni, reprezentând pe „Fecioara Maria cu Pruncul”. Tradiția ne spune că icoana, într-o perioadă recentă, a salvat biserica de la distrugere prin incendiu; azi, icoana este așezată în fața Altarului.
De asemenea, se mai păstrează o cruce de lemn ritualică, pictată pe ambele părți și două candelabre de lemn, pictate, atârnând simetric de bolta naosului.
Biserica, în vremurile trecute, avea un echilibru arhitectural perfect, specific bisericilor de lemn din Maramureș, dar în urma numeroaselor intervenții/modificări, acest echilibru s-a pierdut.
În biserica de lemn din Hărnicești, se slujește încă în mod curent.

Fișă de monument întocmită de:
Lucia Pop muzeograf – Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş
Oana Leșiu, muzeograf – Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş