Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Șieu

Localitatea

Localitatea Șieu este menționată pentru prima dată într-o diplomă din anul 1353, când făcea parte din „moșia principală Cuhea” (Cristea și Dăncuș, 2000, pag. 172).
În documente, localitatea Șieu apare sub numele de: 1373 Sayo, 1411 Sayow, 1420 Sajou, 1458 Sayo, 1828, 1851 Sajó, Sejeu, 1909-1919 Șieu, Sajó (Dorin Ștef , 2016, pag. 219).
Vestigii ale locuirii umane în zona localității sunt descoperirile din epoca bronzului în locul „Poduri”, „Podul Ciutei” și pe dealul „Cârstii” (Carol Kacsó, 2011, pag. 458).
Din secolul al XVII-lea, localitatea Șieu este considerată un sat liber, pământul nu se mai transmite prin donație, căci proprietarii pământului sunt localnici (Năstaca Bota-Vlad, 2000, pag. 22).
La sfârșitul secolului al XVII-lea, în Șieu erau 51 nobili cu posesie, 34 nobili fără posesie și 3 locuitori, toți locuitorii erau români (Livia Ardelean, 2012, pag. 119)
În Șieu s-a născut Titus Dunca, decorat în Războiul de Independență a României (1877), a fost în Italia în armata lui G. Garibaldi, în 1881 a fost în Franța și a participat la luptele pentru cucerirea Tunisiei, a fost căpitan în Războiul de Secesiune din America, unde este împușcat și înmormântat (Năstaca Bota-Vlad, 2000, pag. 30-31).

Istoricul bisericii

Biserica de lemn din Șieu a fost construită, conform unor autori, în anul 1760 (Cristea și Dăncuș, 2000, pag. 172), 1760 (Man, 2007, pag. 349; LMI 2015), 1717-1720 (Baboș 2004, pag. 121).
La mijlocul secolul al XVIII-lea, biserica a suferit modificări, fiind adăugat pridvorul de la intrare și modificat turnul.
În prima jumătate a secolului XIX-lea, a fost ridicat iconostasul actual iar ferestrele au fost lărgite, pentru a permite intrarea luminii.
Intrarea în biserică a fost lărgită la începutul secolului al XX-lea, când a fost înlocuit vechiul portal și ușa de la intrare.
Pictura murală este atribuită lui Ioan Plohod, în prima jumătate a secolului XIX-lea, fiind o pictură compusă din elemente eteroclite, puternic marcată de influențele artei occidentale (Pop-Bratu, Anca, 1982).

Descrierea bisericii

Biserica de lemn din Șieu este un monument de arhitectură tipic maramureșean, care are un plan simplu, dreptunghiular, tip sală prevăzută cu pridvor, pronaos (biserica femeilor), naos (biserica bărbaților) și absidă (altar) care este decroșat, de formă poligonală.
În față, biserica este prevăzută cu un pridvor, susținut de patru stâlpi, finalizați cu chituși care sunt legați de călăreț. Stâlpii susțin structura din față a bisericii.
Pereții sunt ridicați din bârne de brad, cioplite pe patru părți și finisate cu barda. Bârnele sunt culcate în rânduri și îmbinate la capete prin cheotori în coadă de rândunică (nemțească).
Acoperișul este înalt, cu streașină în două trepte (cu două poale) pe pronaos și naos, iar pe altar este separat, mai scund, cu poală simplă. Acoperișul este susținut de cununi care se sprijină pe console extinse în trepte și este din șindrilă de molid cu cioc.
Turnul clopotniță este ridicat peste pronaos, fiind prevăzut cu gât, foișor deschis unde erau clopotele și fleșă (coif). Foișorul este ieșit în afară, are trei arcade susținute de stâlpi și este acoperit cu o fleșă înaltă cu baza pătrată ce se prelungește piramidal cu opt laturi, iar în vârf are o cruce din fier forjat.
Lumina pătrunde în biserică prin ușă și două ferestre în pronaos, în naos prin douăsprezece ferestre (șase ferestre în bute și șase ferestre sub boltă), iar în altar prin trei ferestre.
Accesul în biserică se face pe latura de vest-nord-vest, din pridvor în pronaos, iar de aici, printr-o ușă deschisă într-un perete despărțitor în naos. În altar, accesul se face prin trei uși.
Pictura murală datează din prima jumătate a secolului XIX și este atribuită lui Ioan Plohod (Pop-Bratu, Anca, 1982, pag. 80-90).
În programul iconografic al lucrărilor lui Ioan Plohod, se observă influențele picturilor catolice (Pop-Bratu, Anca, 1982, pag. 81).

Fișă de monument întocmită de:
Vasile Timur Chiș, muzeograf, șef secție – Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației