• Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești
  • Datare: 1780 (cf. Al. Baboș); 1770 (cf. LMI)
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04566
  • Adresa: sat Desești, nr. 88, comuna Desești, jud. Maramureș
  • Coordonate GPS: 47.774103, 23.855055

Galerie de imagini 2020

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești

Galerie de imagini 2004 – arhiva CJCPCT „Liviu Borlan” MM

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești

Fotografii și planuri – arhiva DJCMM

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești

Localitatea

Prima atestare a localităţii Desești are loc ȋn 1360, cu ocazia ȋntocmirii actului de donaţie regală către Dragoş, fiul lui Giula din Giuleşti. Satul era numit Deszehaza, sau „villa olachalis”. (I. Mihali de Apşa, Diplome maramureşene, p. 37.) Ulterior, apar ca stăpâni ai aşezării Balc şi Drag (1402), apoi Vlad, nepot al lui Dragoş (1419), familiile Iuga şi Ficze Ion (1459), familia Deszefalvi (1468), Birtok Dragffy (1480).
Ȋn toată perioada medievală, sunt pomeniţi ȋn documente oficiale nobili din Deseşti: ȋn 1616, la o punere ȋn posesie sunt prezenţi nobilii Roman Cosma, Iacob Pop, Iacob Roman, Laurenţiu Popa şi Daniel Popa. Nobilii deţineau munţi de păşunat, terenuri agricole, mori private pe cursul apelor şi un număr de iobagi, un bun economic important, aducător el ȋnsuşi de venituri. Habsburgii, ȋn urma victoriilor de la Buda (1686) şi Mohacs (1687) aplică o politică economică mercantilistă accentuată, o fiscalitate exagerată care agravează condiţiile de viaţă ale micii nobilimi. Apar, astfel, tot mai mulţi haiduci sau tâlhari, dintre care cel mai cunoscut ȋn zonă a fost Grigore Pintea, care şi ȋn Deseşti a avut colaboratori, numiţi de autorităţi „latrones” şi tăinuitori, aşa cum rezultă ȋntr-un proces verbal din 12 iulie 1701 ȋntocmit de o comisie numită ȋn acest sens la Satu Mare. Ȋn 1892, Deseştiul număra doar 288 de case şi 1023 locuitori, care-şi produceau singuri toate cele necesare traiului, schimburile fiind ȋn general sub formă de troc, banii gheaţă fiind rari ȋn satele maramureşene, iar ştiinţa de carte redusă. După Primul Război Mondial, s-a aplicat reforma agrară votată ȋn Parlament ȋn 1921, expropriindu-se familii care deţineau suprafeţe mari de teren şi ȋmproprietărindu-se invalizi şi văduve de război.
Al Doilea Război Mondial, lipsurile şi foametea adâncesc suferinţele țăranilor din ȋntreaga ţară şi deschid calea spre o nouă formă de agricultură şi de trai ȋn general, impusă de comuniştii nou-veniţi la putere, colectivizarea. Pentru construirea caselor şi anexelor, deseștenii au păstrat obiceiul folosirii lemnului, unii meşteri lemnari fiind vestiţi ȋn zonă (Pop Taina, după război, şi fiul său, Vasile Pop, care continuă tradiţia, restaurând biserici de lemn) ȋnsă, ȋn cele din urmă, localnicii urmează moda utilizării materialelor mai uşor de procurat şi de folosit, ca ȋn toate satele maramureşene.

Istoricul bisericii

Anul edificării bisericii de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești nu se ştie cu siguranţă, ȋnsă a fost construită cu câţiva ani ȋnainte ca pereţii să fie pictaţi. Ȋn nartex, există o inscripţie din 1780 a femeilor nobile care l-au angajat pe pictorul Radu Munteanu să ȋnfrumuseţeze partea lor de biserică. Al. Baboş menționează 1780 ca an al construcţiei, acelaşi care apare ȋn inscripţiile legate de pictură.
Biserica din Deseşti se ȋnscrie ȋn rândul bisericilor de mari dimensiuni, fapt care arată existenţa unui număr mare de enoriaşi şi donatori generoşi. Meşterii lemnari nu sunt cunoscuţi, negăsindu-se inscripţii ȋn acest sens. Există ȋnsă, mai multe inscripţii ȋn legătură cu pictura murală şi a iconostasului. Aflăm din acestea că Radu Munteanu, zugrav localnic, originar din Ungureni, Ţara Lăpuşului, este pictorul principal, alături de Gheorghe (inscripţie ȋn altar, pe perete), iar ȋn pronaos (nartex), ȋntr-o altă inscripţie se specifică şi anul – 1780. Inscripţia de pe iconostas, ȋn lung, deasupra uşilor, aminteşte numele donatorilor şi suma, reluând anul, 1780, dar nu mai pomeneşte numele zugravului). Astfel, specialiştii (Anca Pop Bratu, Pictura murală…) au susţinut că autorul tâmplei bisericii din Deseşti ar fi Alexandru Ponehalski, bazându-se pe asemănările iconografice şi stilistice. Mai nou ȋnsă, Al Baboş, el ȋnsuşi susţinător al acestor teorii ȋn articolele sale mai vechi, crede că totuşi autorul fruntarului din Deseşti este Radu Munteanu, deoarece Ponehalski s-a limitat la execuţia unor icoane mobile după realizarea picturii murale din Berbeşti ȋn 1769, nevrând să se supună hotărârii episcopului Ivan Bradacs din Muncaci din vara aceluiaşi an, care cerea zugravilor să-şi probeze cunoştinţele ȋn faţa lui şi să obţină o permisiune de a rămâne activi ȋn cadrul diocezei. (Al. Baboş, Cum arăta biserica de lemn din Berbeşti?, sursa: academia.edu)
În 1865, biserica a suferit intervenţii (pictură – Antonie Şerban).
Ȋn timp, ca urmare a măririi numărului enoriaşilor s-a adăugat cafasul ȋn naos, s-au supralărgit unele ferestre, modificări „la modă” la ȋnceputul secolului XX. Incendiul produs la turn ca urmare unui trăsnet a condus la scurtarea turlei şi ȋnvelirea coifului acesteia cu tablă zincată, iar soclul a fost reparat de-a lungul timpului cu materiale neconforme, tencuit şi văruit. O parte dintre aceste intervenţii au fost reparate ȋn timpul lucrărilor de restaurare.
Ȋn 1970, s-a adăugat o plintă de beton pe părţile dinspre nord şi sud, iar ȋn 1977 s-a refăcut acoperişul. (cf. Mihai Pop, Caiet de sarcini ȋn cadrul proiectului nr. 62/1995, Intervenţie de urgenţă şi consolidare pictura murală la restaurare bis. de lemn Deseşti)
În 1997, au loc lucrări care cuprind atât restaurarea arhitecturii (SC Manisa SRL, sef proiect Niels Auner), cât și protecţie biologică şi consolidare a picturii murale (pictor restaurator Mihai Pop). În 2020, au loc lucrări de schimbare a învelitorii, prin programul de finanţare pentru culte al Consiliului Judeţean Maramureş.

Descrierea bisericii

Biserica de lemn din Deseşti face parte din categoria de biserici de lemn de dimensiuni mari, atât ȋn ceea ce priveşte compartimentarea, cât şi sistemul de boltire al spaţiilor interioare. Lemnul bisericii a fost tăiat dintr-o zonă numită Valea Caselor, în apropiere de amplasamentul bisericii (Al. Baboș, Tracing…, p. 149)
Ȋn unele documente păstrate ȋn arhiva DJC Maramureş, se precizează că este construită din lemn de ulm. (Traian Ursu, Scurt istoric, anii ‘70-‘80), ȋn altele este amintit doar „lemn de esenţă tare” (Fişă de monument 1962, Al. Cumpănaşu).
Ȋn cel mai recent proiect de restaurare, arh. Niels Auner descrie sistemul constructiv al bisericii astfel: „clădirea este realizată dintr-o suită de subansambluri constructive caracteristice, toate realizate şi ȋmbinate exclusiv prin tehnici tradiţionale ale lemnului, astfel:
A. Tălpile din lemn de stejar de 20x25 cm
B. Pereţii de ȋnchidere şi compartimentare sunt realizaţi din grinzi din lemn cioplit de stejar, rezemate ȋn sistem Block, având ȋmbinările de la colţuri şi intersecţii rezolvate ȋn „coadă de rândunică”
C. bolta peste naos este semicilindrică, din grinzi de brad, rezemată pe timpanele marginale;
D. Turnul clopotniţă de forma unei prisme dreptunghiulare este realizat dintr-un sistem de stâlpi fixaţi la partea de jos pe 2 perechi de tălpi ȋncrucişate ce reazemă pe pereţii pronaosului, iar partea superioară pe 2 perechi de grinzi de contur pe care reazemă foişorul turnului, peste care este fixat coiful, rezpectiv căpriorii coifului şarpantei.
E. Şarpanta corpului bisericii este realizată din ferme de căpriori din brad cioplit, compuse din căpriori rezemaţi pe cosoroabele perimetrale, solidarizaţi cu cleşti (moaze) ce asigură o bună rigiditate sistemului. Volumul bisericii se caracterizează prin existenţa unei poale duble, specifică pentru bisericile de mari dimensiuni din zona Maramureşului.
Dimensiuni: Ac: arie construită 91.43 mp
Au: arie utilă 78.47 mp
h: ȋnălţimea exterioară la coamă 10.00 m
H: ȋnălţime turn 18.85 m
Pictura bisericii prezintă, așa cum se întâmplă și în alte bisericii maramureșene, într-o paralelă moralizatoare, scene din Vechiul Testament și din Noul Testament. „Organizarea compozițională de ansamblu a picturii din Desești este realizată prin divizarea suprafeței cu ajutorul unor benzi cu motive vegetale, frunze și flori circulare sau din familia lalelei, desfășurate pe un vrej meandric (…) Atât scenele, cât și personajele din interiorul lor sunt mai degrabă juxtapuse decât legate compozițional, efectul unitar rezultând tocmai din ritmul decorativ imprimat întregului (…) Figurile sunt de cele mai multe ori înfățișate frontal, cu gestica extrem de redusă și stereotipă; puținele reprezentări din profil sunt, de fapt, doar ale mâinilor și picioarelor, capul și corpul fiind văzute din față. Personajele poartă veșminte rigide, care cad în falduri drepte, schematice, neanatomice, desenate cu negru și subliniate uneori cu alb pentru a sugera senzația de volum. (…) Cele mai variate și mai pitorești costume apar la neamurile păcătoșilor din Judecata de Apoi: turci și tătari cu șalvari, tunici și pelerine, cu diferite tipuri de ișlice, nemți în redingote închise cu brandenburguri și cu pălăriuțe cu borul mic, în sfârșit, „frânci” eleganți, în tunici scurte și pantaloni strâmți, purtând pe cap căciuli foarte înalte.” (Anca Bratu, Pictura murală maramureșeană, p. 188-189)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești este folosită în mod curent pentru serviciul religios ortodox.

Fișă de monument întocmită de:
Aura Pintea, inspector superior – Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș

Bibliografie

  • BABOȘ, Alexandru Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureş until the turn of the 18th Century, Lund, 2004.
  • BABOȘ, Alexandru Cum arăta biserica de lemn din Berbeşti?, sursa: academia.edu.
  • BRATU, Anca, Pictura murală maramureşeană, Editura ACS, București, 2015.
  • GOJA, Anca, Restaurarea, o cenuşăreasă, ȋn jurnalul.ro, 11 noiembrie 2008.
  • POPA, Radu Cnezatul Marei, Baia Mare, 1969.
  • ŞTEF, Dorin DEL-MM, Dicţionar etimologic al localităţilor din judeţul Maramureş, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2016, (prin wikisource.org)
  • Proiect nr. 5966/1978, Delimitarea zonei de protecţie, relevarea şi fotografierea monumentului istoric nr. 5557, Biserica le lemn Cuvioasa Paraschiva din comuna Deseşti, realizat de Centrul de proiectare judeţean.
  • Proiect nr. 62/1995, Intervenţie de urgenţă şi consolidare pictura murală la restaurare bis. de lemn Deseşti, realizat de SC Manisa SRL, şef proiect complex, Niels Auner, sef proiect specialitate, pictor restaurator Mihai Pop.
  • Proiect nr. 1093/2019, Intervenţie urgenţă refacere ȋnvelitoare la Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva.

Contact

Poziţionarea monumentului pe hartă

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești

Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" din Desești