Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Rona de Jos

Localitatea

În documente, localitatea Rona de Jos apare, de-a lungul timpului, sub numele de: 1360 Rona, 1373 Rohina, 1390 Also Rouna, Alsorowna (Rona de Jos), 1411 Rohyna, 1418 Rona, 1431 salisfodina Rona, 1469 Also Rohna, 1470 Also Rohna, 1828, 1851 Alsó Rhóna; 1909-1919 Rona-de-jos, Alsóróna (Dorin Ștef, 2016, pag. 185-186)
Vestigii ale locuirii umane în zona localității sunt descoperirile din epoca bronzului (Carol Kacsó, 2011, pag. 444).
În anul 1360, Rona de Jos este amintită ca moșie aflată la nord de Rona de Sus, care atunci era o moșie românească stăpânită de Stan, fiul lui Petru (Ioan M. Bota, 2005, pag. 12).
La sfârșitul secolului al XVII-lea, în localitatea Rona de Jos, locuiau 10 nobili cu sesie iar preotul satului era nobil. Locuitorii țărani, ruteni și români erau în număr de 22. (Livia Ardelean, 2012, pag. 121)
În anul 1788, este menționată documentar școala din Rona de Jos, care avea o populație școlară de 40 băieți și 31 fetițe, din care frecventau școala 20 de băieți și 16 fetițe (Ioan M. Bota, 2005, pag. 18).

Istoricul bisericii

Biserica de lemn din Rona de Jos, monument istoric, a fost construită conform datărilor dendrocronologice în perioada 1634-1644, perioadă confirmată și de inscripția de pe clopotul bisericii, anul 1637. Acest clopot este printre cele mai vechi din Maramureș care s-a păstrat (Baboș, 2004, pag. 175). În anul 1734, s-a făcut actualul picior de la masa altarului, sub forma unui potir cu inel la mijloc (Baboș 2004, pag. 165).
Conform altor surse, biserica ar fi fost construită în anul 1718 (Cristea și Dăncuș, 2000, p. 158) sau în 1665 (Man, 2007, p. 296).
Biserica de lemn din Rona de Jos, supranumită și „biserica cu ochi”, a fost construită de un meșter de biserici din familia Alch din Nyzhnie Selyshche, localitate aflată în prezent în Ucraina (Baboș, 2004, pag. 175)
O inscripție în limba latină, săpată pe perete „lîngă drumul la clopote” menționează „Ego Nobilis Ligset Samuel; ano 1720, dic 22 Mai” (Ioan Bîrlea, 1909, p. 157), inscripție ce probabil amintește de o reparație a bisericii, plătită de acest nobil.
Pe o icoană din iconostas, apare anul 1817 și semnătura zugravului „Ioan zugravu din Dragomirești” (Pop-Bratu, Anca, 1982, pag. 80), (Ioan Bîrlea, 1909, pag. 157).
Biserica a fost restaurată în anii 1720, 1793, 1960, 1979 (Traian Ursu).

Descrierea bisericii

Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Rona de Jos este amplasată în centrul localității, în zona „La Vârf” în „Grădina Stoichii”, în mijlocul cimitirului vechi. Este un monument de arhitectură tipic maramureșean, având un plan simplu, dreptunghiular, tip sală, prevăzută cu pridvor, pronaos (biserica femeilor), naos (biserica bărbaților) și absidă (altar) care este decroșat.
Pridvorul este supraetajat, cu partea inferioară înfundată cu bârne, având în față intrarea, patru deschideri semicirculare în formă de ochi, două în față și două lateral. Al doilea pridvor este deschis și susținut de cinci stâlpi finalizați cu chituși care legați de călăreț formează patru arcade frumoase în față.
Pronaos este tăvănit, naosul are boltă semicilindrică, iar altarul este decroșat și are o formă dreptunghiulară cu o boltă semicilindrică.
Pereții bisericii sunt ridicați din bârne de stejar, cioplite pe patru părți și finisate cu barda. Bârnele sunt culcate în rânduri și îmbinate la capete prin cheotori netede cu dinte ascuns.
Acoperișul este înalt, cu streașină în două trepte (cu două poale) pe pronaos și naos, iar pe altar este separat, mai scund, cu poală simplă. Acoperișul este susținut de cununi care se sprijină pe console extinse în trepte. Biserica este acoperită cu șindrilă de molid cu cioc.
Turnul-clopotniță este zvelt și ridicat peste pronaos, cu baza mai largă decât partea superioară, fiind prevăzut cu gât, foișor deschis unde sunt clopotele și fleșă (coif). Foișorul este în prelungirea gâtului și este deschis, fiind acoperit cu o fleșă înaltă cu baza octogonală ce se prelungește sub forma unei piramide în opt laturi, iar în vârf are o cruce din fier forjat.
Lumina pătrunde în biserică prin ușă și două ferestre în pronaos, în naos prin două ferestre în bute și opt ferestre cu ancadrament sub boltă, iar în altar prin trei ferestre.
Accesul în biserică se face pe latura de est în pridvor, care are un portal masiv din lemn de stejar, în care pe pragul de sus este incizată o acoladă ascuțită. Intrarea în pronaos se face printr-o ușă cu un portal masiv din lemn de stejar, la care pragul de sus are o arcadă, prevăzut cu proeminențe rotunjite.
În naos, intrarea se face printr-o deschidere într-un perete despărțitor, în care au fost decupate ulterior construirii, și probabil în locul ferestrelor cu „ochi”, două ferestre mari spre naos. În altar accesul se face prin trei uși.
Piciorul de la masa altarului are forma unui potir cu inel la mijloc, și este datat din anul 1734 (Baboș 2004, pag. 165).
Biserica are următoarele dimensiuni: 14,6 m lungime, 6 m lățime și 19,2 m înălțime (Traian Ursu).

Fișă de monument întocmită de:
Vasile Timur Chiș, muzeograf, șef secție – Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației