Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" din Hoteni

Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Hoteni
Datare: 1790 (bârne datate dendrocronologic 1788-89); turnul 1796-1797
Cod LMI: MM-II-m-A-04585
Adresa: sat Hoteni, nr. 80, comuna Ocna Șugatag, jud. Maramureș
Coordonate GPS: 47.769970, 23.900847

Tur virtual - Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" din Hoteni

Galerie de imagini 2020

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Hoteni

Galerie de imagini 2009 – arhiva CJCPCT „Liviu Borlan” MM

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Hoteni

Localitatea

Despre satul Hoteni (comuna Ocna Șugatag), situat între localitățile Hărnicești, Ocna Șugatag și Breb, informațiile din documentele istorice nu sunt extrem de generoase. Alexandru Filipașcu, în a lui Istoria Maramureșului, îl menționează laconic: „Hoteni (ung. Hotinka), sat de dată mai recentă”. Același Alexandru Filipașcu, în Encliclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, menționează un document din 28 aprilie 1517, prin care regele Ludovic II donează unor nobili români din Maramureș câteva moșii, printre care și Hotinfalva. (Vasile Tepei, Satul Hoteni. Repere Monografice, p.32). Se pare că aceasta ar fi prima mențiune scrisă a satului Hoteni sub această denumire.
Conform Dicționarului istoric al localităților din Transilvania (Coriolan Suciu), Hoteni ar fi avut în 1360 denumirea de Zalatina (Doc. Val. 144), 1555, Hotynfalwa, 1715, Hotinke, 1828, Hotyeny, 1851 Hotinka. Însă în 1360, „Zalatina” era denumirea localității Ocna Șugatag, prin urmare, se poate ca actualul sat Hoteni să fi fost pe atunci doar o așezare din componența Ocnei Șugatag. („Ocna-Șugătag. Lângă Giulești, pe valea Sărata, afluent al Marei la Giulești. „Zalatina” în fruntea a șase „villas nostras Olachales” din valea Marei, întărite în 1360 lui Dragoș fiul lui Giulea din Giulești (…) În anii următori, frații lui Dragoș ridică pretenții asupra satului, Ocna Șugatag fiind mereu menționată în fruntea celor 6 sate. Rezultă că Ocna Șugatag reprezenta centrul stăpânirilor de pe valea Marei ale lui Dragoș, fiul lui Giulea, acesta rezidând foarte probabil aici, în vecinătatea satului părintesc Giulești.” (Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, p. 93).
Tit Bud notează următoarele: „Hoteni (Hotinka). Despre originea acestei comune, n-am aflat date, au putut fi cândva numai case cu locuitori puțini. În Șemantismul din 1825 al diecezei Muncaciului, figurează ca filia cu 325 locuitori. În timpurile cele mai vechi, s-a administrat prin preoții din Breb, apoi prin cei din Giulești.” (Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi și până în anul 1911, p. 55) Nici în vremurile noastre, populația Hoteniului nu este mai numeroasă (326 locuitori, conform Recensământului din 2011)
În 1760, satul Hoteni făcea parte din ierașul Cosăului, așa cum ne spune o însemnare de pe un manuscris (Mineiu rusesc) ce se afla în trecut în biserica din sat: „Acasta svîntă carte am cumpărat Hoteani peste satu, și o dăm svintei beserici în sat în Hoteni, în erașu Cosoului, unde este hramul lui arhanghel Mihail și al lui Gavril”. (Ioan Bîrlea, Însemnări din bisericile Maramureșului, însemnarea 415).
În 1861, Ocna Șugatag constituie o parohie, de care va aparține și filia Hoteni, făcând parte din Protopopiatul Cosăului. (Tit Bud, op. cit, p.12, p. 53)
Din mai multe surse, aflăm că Hoteni era un sat sărac, de iobagi: „A fost un timp îndelungat numai un cătun neînsemnat” (Dermer, Marin, 1935, citat preluat de Dorin Ștef în Dicționarul Etimologic al localităților din județul Maramureș) sau „Aici, satu nost o fost mai sărac.” (Hotea Mihaiu lu Nuțu din Hoteni, afirmație preluată de Al. Baboș în studiul Bârnele vechii biserici de lemn din Botiza, documente inedite de tehnică și artă constructivă în Maramureș la sfârșitul secolului XVI).
Actuala biserică de lemn din sat (și singura din localitate) a fost adusă la sfârșitul secolului XIX din satul Slatina, de la nord de Tisa și are hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica precedentă fusese adusă din Budești Vințești în 1758.
În 1867, se dă în folosință prima școală confesională greco-catolică în Hoteni, peste drum de biserică (Vasile Tepei, op. cit, p131). La începutul secolului XX, se va reclădi o nouă școală, din lemnele vechii biserici din Botiza. În 1919, școală confesională devine Școală primară națională de stat, clădirea școlii rămânând în proprietatea Bisericii. Școala va trece din proprietatea bisericii greco-catolice în proprietatea statului în 1948. În 1961, se dă în folosință noul local al școlii din Hoteni (cursurile școlii vor înceta în 2010). (Vasile Tepei, op. cit., p. 132, 134), vechea clădire fiind demolată în intervalul 1995-1997.
În Hoteni, se ține an de an (mai puțin în anii cu pandemii), de regulă în a doua duminică a lunii mai, festivalul „Tânjaua de pe Mara”, care își are originile în vechiul obicei agrar de primăvară „Tânjaua”, ținut, pe vremuri, în mai multe sate de pe Mara, de Sângeorz. Pe teritoriul satului Hoteni se găsesc Tăurile (sau Tinoavele plutitoare de la Hoteni), care, mulțumită biodiversității, constituie arie naturală protejată de interes local.

Istoricul bisericii

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită în 1790 (lemnul fiind tăiat în iarna dintre anii 1788-1789) în Slatina (Solotvino), la nord de Tisa, în Ucraina de azi. În anul 1895, la Slatina a fost consacrată o biserică nouă, din piatră, și, la scurtă vreme după această dată, în 1898 (Vasile Tepei, 2020), vechea biserică de lemn a fost vândută comunității mai sărace din Hoteni, la inițiativa preotului Gavriil Timiș: „…dânsul a îndemnat pe credincioșii din filia Hoteni să cumpere biserica din Sat-Slatina, care s-a dus în Hoteni, s-a pus pe fundament de piatră și s-a înfrumusețat, încât e o biserică de lemn de stăjar dintre cele mai frumoase”. (Tit Bud, op. cit., p. 54)
Din registrul parohiei greco-catolice Hoteni, se poate afla că în 1897, s-a plătit un avans de 100 florini pentru biserică, restul de 200 de florini, fiind achitat în anul următor (Vasile Tepei, Satul Hoteni. Repere monografice, p. 101)
În Hoteni, existase înainte o biserică mai veche de lemn (construită, cel mai probabil, la 1628), ce fusese adusă în 1748 din Budești Vințești (Al. Baboș, Cum arăta biserica de lemn din Berbești, p. 27), menționată în anul 1751, cu ocazia vizitei canonice a episcopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky. Înaintea ei, a existat o altă biserică, menționată în conscripția din 1747 ca fiind într-o stare mediocră. Așadar, 3 biserici s-au perindat în sat în decurs de 3 secole.
Biserica actuală a fost sfințită în 1898, 24 iulie, de către protopopul Tit Bud, asistat de protopopul Basiliu Gyengye, împreună cu alți patru preoți (Vasile Tepei, op. cit, p. ă115). La scurtă vreme de la aceastp dată, ar fi fost amplasate pe bolta naosului și picturile pe pânză atribuite un pictor din Sighet, Michael Reszegyi. În Satul Hoteni. Repere monografice, se consemnează suma de 120 de florini ce i-a fost plătită acestui artist în perioada 1897-1898, informație aflată în registrul bisericii (Vasile Tepei, op. cit, p. 102)
Clădirea a fost extinsă în 1942, pronaosul fiind lărgit spre vest (Al. Baboș, Three Centuries, p. 146), ca urmare a unor dispute între femei cu privire la locul ocupat în biserică.
Pentru lucrările de extindere a bisericii, „au participat cu căruțele un număr de 36 de credincioși, care au transportat, în total, 81 de transporturi cu piatră, o căruță cu nisip și 23 de transporturi cu lemne. S-a făcut, în plus, un transport de lețuri și două căruțe cu corni de brad din Budești, precum și două transporturi cu lemne de brad la fierăstrăul (hgaterul) din Mara, care s-au transformat în scânduri.” (Vasile Tepei, op. cit, p. 103). De prin anul 1960, turnul a fost acoperit cu tablă. Situația s-a reabilitat în 2012, cînd turnul a fost reacoperit cu draniță, în urma lucrărilor de restaurare realizate pe cheltuiala Parohiei Ortodoxe Hoteni (preot Ioan Ardelean). Biserica este folosită, în continuare, în mod curent, pentru slujbe religioase, organizându-se, alternativ, atât slujbe ortodoxe, cât și greco-catolice.

Descrierea bisericii

Biserica de lemn aflată azi în Hoteni a fost construită în întregime din lemn de stejar, de care părdurile de pe valea Tisei din preajma localității Slatina nu duceau lipsă la acea vreme. Bârnele bisericii sunt îmbinate în cheotori netede, cu dinte ascuns, un mod de îmbinare mai vechi, existent la bisericile de secol XVI și folosit frecvent și în secolul XVII. (Al. Baboș).
Biserica are compartimentarea obișnuită a bisericilor din Maramureș: pronaos, naos, altar în formă poligonală, fără pridvor. Acoperișul este înalt, cu poală dublă. Turnul este prevăzut cu un foișor deschis, unde se găsesc clopotele și este acoperit cu un coif cu baza pătrată. Accesul în biserică se face prin partea vestică. Pronaosul este spațios, iar deschizăturile din peretele care desparte pronaosul de naos sunt foarte generoase. Din păcate, pictura parietală bisericii nu se conservă și nu există informații despre ea. Pereții sunt acoperiți acum cu numeroase icoane, decorate cu ștergare, cele mai multe fără valoare, excepție făcând două icoane pe lemn. Pe bolta naosului se găsesc patru picturi pe pânză, realizate de pictorul Michael Reszegyi din Sighet.
În Însemnările sale, Ioan Bîrlea menționa existența mai multor cărți vechi bisericești aflate în Hoteni la vremea cercetărilor făcute de el: un Antologhiom din Iași (1755), un Catavasieriu din Blaj (1762), un Chiriacodromion din Bălgrad (1699), un Mineiu slavon, un Mineiu rusesc și un Triod rusesc. Niciuna dintre aceste cărți nu se mai găsesc, astăzi, în biserica din Hoteni.
Pe peretele exterior sudic al bisericii, asociațiunea ASTRA și curatorul Tepei Vasile au amplasat în 1938 o placă memorială din granit, în amintirea Eroilor Primului Război Mondial.

Fișă de monument întocmită de:
Rada Pavel, șef birou conservare-promovare – CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Bibliografie

BABOȘ, Alexandru Dumitru, Tracing a Sacred Building Tradition. Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramures until the Turn of the 18th Century, Lund University, Sweden, 2004.
BABOȘ, Alexandru Dumitru, Three Centuries of Carpentering Churches, Lund University, Sweeden, 2000.
BÎRLEA, Ioan, Însemnări din bisericile Maramureșului, Atelierele grafice SOCEC&Comp., Societate anonimă, București, 1909.
BUD, Tit, Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi și până în anul 1911, Gherla, 1911.
FILIPAȘCU, Alexandru, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997
POPA, Radu, Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1970.
SUCIU, Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967
ȘTEF, Dorin, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
TEPEI, Vasile, Satul Hoteni. Repere monografice, Editura Enesis, Baia Mare, 2020.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Hoteni