Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Cornești

Localitatea

Localitatea Cornești, de pe Valea Cosăului, este atestată documentar în anul 1418, cu numele de Somoyafalwa, în anul 1424 cu numele Kozo, în anul 1442 se numea Felsewfeyerfalua, în anul 1465 Somos, în anul 1470 Somosfalva, în anul 1828 Kornyesti iar în anul 1913 avea numele Somfalva. Localitatea a fost proprietatea familiei Radu, în anul 1557, și a familiei Fuior în anul 1696, după care au fost proprietari descendenții acesteia. În anul 1910, Cornești avea 459 locuitori, dintre care 77 știau să scrie și să citească.

Istoricul bisericii

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost construită, conform rezultatelor analizelor dendrocronologice, în anul 1615, lemnul fiind tăiat între 1614-1615, din locul numit Dumbrava (pădure de stejari, pe valea Cosăului). (Al. Baboș, Three Centuries of Carpentering Churches, p. 66)
Este cea mai veche și bine păstrată biserică de lemn din Maramureș, care nu a fost niciodată mutată. Altarul, datat din primul deceniu al secolului XVI, a fost adăugat, probabil, în timpul unei reparații, deoarece grinzile din jurul celor trei uși de intrare dn altar prezintă îmbinări și urme care ne duc cu gândul la un altar mult mai îngust.
Conform tradiției, biserica a fost datată în baza a două inscripții, poziționate în zona altarului, care au fost distruse la începutul secolului XX, ca urmare a conflictelor din comunitate. Biserica a suferit, deseori, modificări și reparații. Se pare că mai multe intervenții și reparații au fost făcute în timp la peretele de nord al altarului, cu grinzi mai înguste decât celalte. Cinci dintre grinzile peretelui de nord sunt, la rândul lor, formate din două grinzi mai înguste prinse între ele. Se presupune că tavanul boltit al altarului a fost înlocuit cu unul plat în anii 1670-180. (Al. Baboș).
Ferestrele bisericii au fost făcute la începutul secolului XIX, înainte ca biserica să fie pictată de zugravul Toader Hodor.
În anul 1910, acoperișul bisericii a fost schimbat, trecând ulterior și prin alte intervenții. În anul 1955, conform fotografiilor document, acoperișul bisericii era în mare suferință, astfel încât peste câțiva ani (1962), au fost propuse de către specialiști măsuri de consolidare a bisericii, precum: refacerea învelitorilor de șiță, remontarea șarpantelor ușoare de lemn, șarpantă pentru acoperiș din lemn de brad, tot materialul lemnos urma să fie tratat cu carbolineum (soluție de protecție a lemnului exterior).

Descrierea bisericii

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Cornești este amplasată în incinta cimitirului, în imediata vecinătate a bisericii noi. O poartă de lemn, în stil maramureșean, datată 1944, marchează intrarea în zona de protecție a monumentului.
Biserica este construită din bârne groase, așezate pe un soclu de piatră și are pereții din lemn cioplit cu securea. De dimensiuni ceva mai reduse decât alte monumente din zonă, are structura caracteristică bisericilor de lemn din Maramureș, respectiv pronaos, naos și altar.
Acoperișul bisericii are dublă streașină, altarul având acoperiș separat de naos. Peste pronaos, se află turnul-clopotniță cu galerie și coif ascuțit. Remarcabile sunt îmbinările de la colțuri, în mod tradițional numite îmbinări în cățel, cu elemente ascunse și console în trepte tăiate drept și rotunjite în partea de jos, îmbinări care susțin poala inferioară a acoperișului evazat.

În conformitate cu unele surse, în biserică se păstrează icoane care poartă amprenta lui Alexandru Ponehalschi, numit de maramureșeni Alexa Zugravul din Berbești (Marius Porumb). Aceeași sursă și altele îl amintesc pe zugravul Toader Hodor din Vișeu de Mijloc, că ar fi pictat biserica de la Cornești. În general, pictura parietală este într-o stare avansată de deteriorare.
În pronaos, domină scena „Judecata de Apoi”, care se desfășoară în registrele superioare. Pe peretele vestic, sunt reprezentați Maica Domnului și Ioan Botezătorul între îngeri care trâmbițează. Un fragment de pictură ilustrează învierea morților, dintre cei mistuiți în focul Iadului nu se păstrează decât „…care jură strâmb” și „care nu vrea să aibă coconi”. Întreg registul inferior al perețiilor pronaosului este dedicat, ca de obiecei, unor personaje feminine: „Când s-a rugat Ana în grădină”, „Întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta”, „Când s-a rugat Maria în Muntele Măslinilor” și „Când a pus Maica Precistă mânurile la loc”. Printre alte scene din pronaos amintim: „Sfintele Mucenițe Paraschiva și Marina martelând Diavolul”, „Sfântul Gheorghe ucigând Balaurul” etc.
În naos, pe primul registru al pereților pictura e în stare avansată de degradare. Pe bolta naosului, în zona mediană, sunt reprezentate două teme: „Sfânta Treime” în manieră occidentală și Soborul arhanghelilor, Mihail fiind în centru cu sabia ridicată. Mai apar patru Evengheliști sunând din trâmbițe, Soarele și Luna, antropomorfizați. La poalele bolții, înspre sud, este redată „Înălțarea Sfântului Ilie”, iar alături, episodul investirii discipolului său Elisei. Pe peretele sudic se văd scenele „Facerea Evei”, „Ispita șarpelui”, urmate de scena în care Adam sapă și Eva toarce, „Cina cea de Taină”. Pe peretele vestic, pictura este complet degradată, păstrându-se doar inscripțiile-explicații, în slavonă: „Jertfa lui Cain și Abel” și „Uciderea lui Abel de către Cain”. Pe peretele nordic amintim: „Punerea pe Cruce”, „Răstignirea”, „Coborârea de pe Cruce”.
În anul 1982, pe peretele de sud al naosului, conform informațiilor furnizate de Marius Porumb, se păstra o inscripție cu grafie slavonă: „…și am zugrăvit eu, zmeritul zugrav Hodor Toader din Vișeu de Mijloc. Dumnezeu să-l pomenească”. Azi, din această inscripție se mai poate citi doar numele zugravului.
Pictura altarului este greu descifrabilă din cauza stării precare de conservare, mai precis pereții sunt înnegriți. Pe boltă, se poate totuși distinge, cu greu, imaginea Maicii Domnului Protectoare, cu omoforul desfășurat pe brațe. La poalele bolții, sunt reprezentate cetele îngerești. Alte scene, greu vizibile, sunt: „Sacrificiul lui Avraam”, „Punerea în mormânt a capului Sfântului Ioan Botezătorul” și „Viziunea sfântului Petru din Alexandria”. Sfânta Masă din Altar păstrează vechiul picior de piatră, blatul din lemn fiind unul nou.

Patrimoniul mobil: se păstrează cinci icoane vechi pe lemn, dintre acestea două se pare că sunt realizate de zugravul Alexandru Ponehalschi. Este vorba de icoana care Îl reprezintă pe Iisus și o alta cu Adormirea Maicii Domnului; un crucifix de lemn, pictat pe ambele fețe, un candelabru vechi de lemn, pictat pe ambele părți, întruchipând un Serafim, obiect des întâlnit în această zonă istorică și mai puțin în altele.

Fișă de monument întocmită de:
Lucia Pop, muzeograf – Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş
Oana Leșiu, muzeograf – Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş