- Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” din Poienile de sub Munte
- Datare: 1798 (cf Al. Baboș); 1788 (cf. LMI)
- Cod LMI: MM-II-m-A-04812
- Adresa: sat Poienile de Sub Munte, Str. Bisericii, nr. 547, comuna Poienile de sub Munte, jud. Maramureș
- Coordonate GPS: 47.821052, 24.436089
Galerie de imagini 2020
Biserica de lemn ucraineană „Înălțarea Domnului” din Poienile de sub Munte
Galerie de imagini – arhiva DJCMM
Biserica de lemn ucraineană „Înălțarea Domnului” din Poienile de sub Munte
Localitatea
Întemeierea localității Poienile de sub Munte este legată de venirea în Maramureș a populației slave, cunoscută sub numele de ruteni sau rusini (ucraineni) (Bela Songott, 2015, pag. 40).
În documente, localitatea Poienile de sub Munte apare, de-a lungul timpului, sub numele de: Polyna (1411), Rowszkopolana (1411), Ruszkovapolyana (1600), Ruszpolyana (1784-1787), Ruszkopolyana (1792-1876), Polyana și Ruszko Polyana (1800-1821-1839), Ruszpolyanay (1858-1873), Ruszkopolyanska (1873-1877), Hovoșmezö (1900-1918), Poienile de sub Munte (1918) (Beuca, Zereniuc, 2007, pag. 25), 1940-1944 Hovoșmezö, 1944 Poienile de sub Munte.
Un document din data de 14 mai 1353 face referire la partajul dintre Bogdan și nepoții săi, Ioan și Ștefan, fiii lui Iuga, privind Cnezatul de Vale al Bogdăneștilor, în document apărând denumirea de Oroszviz (Apa Rusului), cea ce demonstrează că ucrainenii erau deja așezați pe această vale (Bela Songott, 2015, pag. 39).
În diploma din 21 aprilie 1411, când regele Sigismund dăruiește mai multe moșii lui Stanislau de Dolha și unor rude ale sale, este menționat numele satului Rwszkopolanya (Poiana Rusului) (Bela Songott, 2015, pag. 39), azi, Poienile de sub Munte.
În anul 1698, în localitate trăiau 75 de țărani rusnaci. De remarcat este sporul demografic înregistrat pe parcursul secolului, de la 13 familii iobăgești, la 75, cu o creștere de 500%, creștere datorată probabil unui proces de colonizare intens (Livia Ardelean, 2012, pag. 116)
Istoricul bisericii
Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”, monument istoric, a fost construită conform unor surse, în anul 1777 (Beuca, Zereniuc, 2007, pag. 96), 1788 (Man, 2007, pag. 165), 1774-1786 sau 1798 (Baboș, 2004, pag. 141, 272).
Biserica de lemn a fost ridicată de o echipă de meșteri din Moldova (Baboș, 2004, pag. 25), iar o inscripție aflată pe portalul intrării, consemnează ctitorul „nobilul Ioan Dan din Cuhea” (Baboș, 2004, pag. 272).
Biserica a fost restaurată în anul 1798, 1874, 1921, 1962, 1987 (Beuca, Zereniuc, 2007, pag. 97) și 2011.
Pictura murală din biserică a fost acoperită cu vopsea albastră, ceea ce a dus la distrugerea ei.
Descrierea bisericii
Biserica de lemn din Poienile de sub Munte este un monument de arhitectură tipic moldovenesc (Baboș, 2000, pag. 124).
Biserica are un plan simplu, este prevăzută cu pridvor poligonal deschis, pronaos tăvănit și deschis spre naos, care are o boltă semicilindrică și altar decroșat, de formă poligonală și prevăzut cu o boltă poligonală.
Pereții bisericii (butea) sunt ridicați din lemn de brad, cioplit pe patru părți și finisat cu barda. Bârnele sunt late de 22-45 cm și au o grosime între 13 – 14 cm. Bârnele sunt culcate în rânduri și îmbinate la capete prin cheotori în coadă de rândunică.
Acoperișul este înalt, cu streașină simplă cu pante repezi care se frâng spre poale, lărgind sterașina ca la bisericile din Moldova, pe pronaos, naos, și altar unde este decroșat și mai scund. Acoperișul este susținut de cununi, care se sprijină pe console extinse în trepte și este din șindrilă de molid cu cioc.
Turnul clopotniță este ridicat peste pronaos, fiind prevăzut cu gât, foișor închis aflat în prelungirea gâtului și prevăzut cu patru ferestre, pe fiecare latură câte una. Foișorul are acoperișul cu baza octogonală, ce se prelungește octogonal sub forma unui clopot, iar în vârf are o cruce din fier forjat.
Lumina pătrunde în biserică prin ușă și două ferestre în pronaos, prin patru ferestre și ușă în naos și trei ferestre în altar. Toate ferestrele sunt mari cu ancadrament (rar întâlnit la bisericile din Maramureș). Dimensiunea ferestrelor și ancadramentul nu sunt specifice bisericilor de lemn din Maramureș, ele fiind concepute de la început pentru a intra cât mai multă lumină în biserică.
Accesul în biserica pentru femei se face pe latura de vest, din pridvor în pronaos, iar de aici, prin trei deschideri mari în naos. Accesul bărbaților se face pe latura de sud direct în naos. În altar accesul se face prin trei uși.
În naos se află un balcon pentru tineri și corul bisericii.
În biserică, în prezent (2020), se află și o mică expoziție de obiecte bisericești.
Biserica are următoarele dimensiuni 18,39 m lungime, 7,20 m lățime și 20,34 m înălțime (AUNER, Niels, 2013).
Fișă de monument întocmită de:
Vasile Timur Chiș, muzeograf, șef secție – Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației
Bibliografie
ARDELEAN, Livia, Istoria economică și socială a Maramureșului, Editura Etnologica, Baia Mare, 2012, pag. 116.
AUNER, Niels -100 biserici de lemn restaurate 1972-2012, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2013.
BABOȘ, Alexandru, Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș, Lund: Lunds universitet, 2000, pag. 124.
BABOȘ, Alexandru, Tracing a Sacred Building Tradition: Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureş until the turn of the 18th Century, Norrköping: Lunds universitet, 2004, pag. 141, 272.
BEUCA, Alexa, ZEBRENIUC Cristina, Poienile de sub Munte, Maramureș, aspecte monografice, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2007, pag. 25, 96, 97.
MAN, Grigore, Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, Baia Mare, 2007, pag. 165-167.
SONGOTT, Bela Songott, Comuna Poienile de sub Munte, Maramureș, Monografie, Editura Țara Maramureșului, Petrova, 2015, pag. 39, 40.
Contact
Biserica Ortodoxă Ucraineană Poienile de sub Munte
Poziţionarea monumentului pe hartă
Biserica de lemn ucraineană „Schimbarea la față” din Poienile de sub Munte